rxx&tux’s blog

Cat de dragut si foarte bine scris este postul din urma!!!De cine oare?Pai, bun venit Ioana pe blog!!!

…

Dupa cum zicea roxana ca ar trebui postat ceva in legatura cu HP dupa ce va fi terminat, m-am gandit ca ar fi frumos sa zic ce reiese din aceste 7 volume, mai ales ultimul,chiar daca unora nu le place.Initial este vorba de lupta dintre bine si rau, dar binele este imprejmuit de mai multe vraji si anume: iubirea, incredearea,intelepciunea, prietenia si neexistenta fricii in moarte, pe langa multe altele importante si ele.

Iubirea…una din cele mai importante in viata, deoarece are o mare putere de a proteja viata, de a oferi momente specifice.

Incredearea.Si ea este foarte importanta, deoarece pe ea se bazeaza intregul plan, altfel s-ar duce de rapa si ar fi cam greu de gasit ceea ce se cauta in misiunea respectiva, in viata.

Intelepciunea.Poate ca nu ocupa un mare procentaj, dar sigur trebuie sa fii iute la minte, sa gasesti explicatii, sa faci legaturi, pentru a gasi(in mod corect) esenta a ceea ce cauti.Aceasta nu inseamna doar note mari, toceala,ci mai departe departe de aceste lucruri,deoarece si un nimic poate fii ceva foarte important care sa detina un secret si acesta important pentru viitor.

Prietenia.Si aceasta sta la baza binelui.Prietenii sunt foarte importanti in viata noastra si nu doar ca sa avem cu cine vorbi si sa nu avem o viata pustie, ci uneori exista o misiune in care desi tu nu vrei, ei vor sa vina cu tine, indiferent cat de periculoasa ar fi.Acestia sunt mai importanti decat par,fiecare este bun la ceva, si impreuna pot duce acea misune la sfarsit,indiferent de probele grele, cu ajutor sau fara, pe care le-au trecut impreuna , vorba aceea: “Prietenii la nevoie se cunosc”.

Moartea,sfarsitul vietii,sfarsitul.Poate ca daca te temi de moarte va fi din ce in ce mai infricosator,dar daca te duci sa mori pentru ca trebuie, pentru ca nu ai de ales, pentru ca este singura solutie prin a invinge raul, nestiind ca te vei intoarce, ca prin aceasta metoda vei scapa de partea malefica care a salasluit atat de mult timp inlautrul tau.Pana la urma si moartea face parte din viata, poate ca nu este un sfarsit cum credem, poate ca exista ceva si dupa, indiferent ce, poate ca viata este infinita, din momentul cand am primit-o, chiar daca trupul il vom pierde la un moment dat…As putea spune, ca intreaga viata este un risc,un risc,trecand prin momente primejdioase fiind la doar 2 centrimetri sau cateva secunde de moarte, dar tousi exista o luminacare ne ocroteste, pentru a duce la bun sfarsit misiunea, si apoi, pentru a salva omenirea de stapanirea raului….

La baza acestui post sta ultimul volum HP,caci sunt mult mai multe ‘teorii’ care se refera la cele de mai sus,sper ca am nimerit cate ceva. :)

rxx

Acum cateva zile o prietena ma intreba: ce culoare mi-ai da??Adevarat este ce spun unii cand unei persoane nu i se poate da o singura culoare,ci un curcubeu,dar putem incerca .In continuare un material gasit pe net despre culori:

Rosu – Pasiune. Tentatie. Provocare. Cand privirea intalneste culoarea rosie, stimulii receptivi din corp cauzeaza cresterea presiunii sangelui, a pulsului si adrenalinei. Nimeni nu poate ramane indiferent la vederea acestei culori, indiferent de varsta sau cultura. A se folosi cu masura – prea mult rosu poate cauza neplaceri privirii.

Roz – Fericire. Romantism. Tinerete. Rozul defineste cel mai bine frumusetea si feminitatea. Este recomandat a fi folosit in cazurile in care produsul/site-ul este mai sofisticat, mai ‘scump’ si se adreseaza in special sexului frumos.

Portocaliu – Prietenie. Aventura. Energie. Dintre toate culorile, portocaliul este cel mai ‘hot’. Similar efectului provocator al rosului, portocaliul este deseori asociat cu apusurile de soare sau cu ‘vesmantul’ naturii in anotimpul tomnatic, avand un aer ‘usor de respirat’.

Galben – Caldura. Bucurie. Vioiciune. Galbenul este echivalentul imaginatiei si a bunei dispozitii. Datorita reflexiei sale, acesta este sesizat de catre ochi inaintea altor culori. Personal, recomand folosirea lui doar pentru a evidentia elementele ce se doresc a avea promovabilitate maxima (pe un fond de culoare inchisa va avea cu siguranta impactul scontat). Folositi aceasta culoare doar in cazurile care necesita o vizualizare sporita.

Albastru – Relaxare. Incredere. Serenitate. Albastrul este asociat cu cerul si apa, fiind o culoare ce inspira siguranta si comfort inainte de toate. Se numara printre putinele culori care se integreaza perfect in orice categorie de varsta si in orice tip de site, poate si de aceea fiind cel mai des uzitata.

Verde – Sanatate. Prospetime. Liniste. Dintre culorile curcubeului, verdele ofera cea mai variata paleta de optiuni. Deoarece este asociat cu natura, impactul asupra subconstientului are efecte pozitive in majoritatea cazurilor, fiind cu usurinta acceptat de privitor.

Mov – Eleganta. Senzualitate. Nostalgie. Movul este perceput ca fiind o culoare senzuala si spirituala deopotriva, datorita combinatiei dintre sexualitatea rosului si seninatatea albastrului. Nuantele mai intunecate de mov pot induce o subtila senzatie de nostalgie.

Maro – Durabilitate. Refugiu. Stabilitate. Culoarea maro este in stransa legatura cu proprietatile pamantului. In general, aceasta induce un sentiment pozitiv privitorului, insa, daca nuanta este aleasa gresit, poate lasa impresia de murdarie. Incercati sa folositi doar pe alocuri aceasta culoare.

Alb – Puritate. Lumina. Simplitate. Desi albul poate semnifica eleganta in cel mai pur sens al cuvantului, acesta mai poate fi privit si ca fiind ‘comun’ sau ‘rigid’, in cazul in care nu este folosit in completare cu alte artificii coloristice.

Negru – Putere. Respect. Mister. Negrul este asociat cu noaptea si este vazut, in pofida ‘intunecimii’ sale, ca fiind puternic, impunator si demn de luat in considerare. Atentie insa: prea mult negru poate ‘ucide’!

rxx

Viata…un singur cuvant…multe de spus despre el.Viata uneori pare simpla alteori complicata, grea.Desi variaza,este frumoasa cu toate picanteriile ei,printre care…iubirea, un punct destul de important in alcatuirea ei.V-ati pus vreodata problema cum ar fi viata fara iubire?Ar fi ceva monoton,pustiu,acest ceva ar fi fara un grad mare de frumusete…

Acum cateva luni,fara sa vreau am dat peste un reportaj foarte dragut despre iubire,o noua chimie total diferita de cea de la scoala,una atractiva din punctul meu de vedere.Incepe cam asa:

Oamenii de ştiinţă descoperă că amestecul de substanţe chimice din creier care aprinde scânteia iubirii romantice este complet diferit de cel care o întreţine pe termen lung. Şi atunci ce anume este iubirea?

În lumea occidentală avem de secole poeme, poveşti şi piese de teatru despre ciclurile iubirii, despre modul în care ea se transformă în timp şi apoi dispare, pentru a fi înlocuită de lucruri mai raţionale.

Dacă Dracula – femei vulnerabile, senzualitatea abandonului – reflectă felul în care privim pasiunea incipientă, Familia Flinstone arată cum vedem experienţa iubirii de durată: e cam bolovănoasă şi oarecum prostească, o melodie atât de comună, încât o fredonezi încontinuu, iar dacă te opreşti, senzaţia de pustiire e aproape insuportabilă.

Am folosit poveştile ca să explicăm complexităţile iubirii, vorbind despre zei geloşi şi săgeţi. Acum însă aceste poveşti – parte atât de integrantă a fiecărei civilizaţii – s-ar putea schimba, pe măsură ce ştiinţa găseşte explicaţii pentru ceea ce ţine de mit, de magie. Pentru prima dată, noi cercetări au început să clarifice locul pe care dragostea îl ocupă în creier şi componentele sale chimice.

Antropologul Helen Fisher ar putea fi numită, pe bună dreptate, un decan al dorinţei. La 60 de ani, cu trupul mlădios şi cu părul blond, mătăsos, ea emană un aer încrezător şi sexy. Profesoară la Universitatea Rutgers, Fisher locuieşte în New York City, într-un apartament căptuşit cu cărţi, în apropiere de Central Park, unde vara aleile sunt înţesate de cupluri care se ţin de mână pe sub copacii înfoiaţi.Fisher şi-a dedicat o bună parte din carieră studiului conexiunilor biochimice ale iubirii, în toate manifestările sale – carnală, romantică, devotată -, precum şi modului în care ea creşte şi descreşte.

În ultimii zece ani, Fisher s-a concentrat pe examinarea – la propriu – a iubirii, cu ajutorul unui aparat RMN. Fisher şi colegii ei, Arthur Aron şi Lucy Brown, au recrutat subiecţi care erau “îndrăgostiţi nebuneşte” de aproximativ şapte luni. După ce subiecţii erau instalaţi în interiorul aparatului RMN, li se arătau două fotografii: una oarecare şi alta cu persoana iubită.

Fisher a observat ceva fascinant. În momentul când subiectul se uita la persoana iubită, regiunile din creier legate de ideea de recompensă şi plăcere – complexul tegumentar ventral şi nucleul caudat – se luminau. Ceea ce a entuziasmat-o pe Fisher cel mai mult a fost nu atât faptul că găsise o locaţie, o adresă a iubirii, cât faptul că reuşise să depisteze conexiunile sale chimice specifice. Iubirea face să se lumineze nucleul caudat, pentru că aici e localizată o reţea densă de receptori pentru un neurotransmiţător numit dopamină, pe care Fisher a ajuns să-l considere o componentă a unui elixir endogen al dragostei.

În proporţiile cuvenite, dopamina generează energie intensă, euforie, atenţie concentrată şi motivaţia de a câştiga recompense. Iată de ce, atunci când te-ai îndrăgostit de curând, poţi să nu dormi toată noaptea, să priveşti răsăritul soarelui, să participi la o cursă, să schiezi rapid pe o pantă care, în mod obişnuit, ar fi prea abruptă pentru priceperea ta. Dragostea te face îndrăzneţ şi isteţ, te face să-ţi asumi riscuri, cărora uneori le supravieţuieşti, alteori nu.

Un material National Geographic.

rxx